Agresivitatea

Agresivitatea nu este PUTERE.

Asta este pentru cei care in fiecare zi agreseaza fizic, verbal, emotional sau in alt fel alte persoane sau pe ele insele. Puterea inseamna actiune intr-o stare de calm, integrata. Puterea inseamna sa ai curaj. Inseamna sa stii sa actionezi din propria vointa, nu din instinct, tipare dobandite de la altii sau concluzii gresite despre viata. Puterea inseamna asumare si responsabilitate.

Agresivitatea este o reactie la teama. Face parte din triada Freeze-Fight-Flight ( ingheata-lupta-fugi ). Teama de a nu fi invadat, dominat, controlat, de a nu stii ce sa faci, o teama ancestrala, uneori, de a te pierde pe tine sau propria viata. Este o reactie la un stimul. Este un instinct pana intr-un punct, cand devine patologie.

Am avut ocazia ( si cred ca multi am avut ) intr-un fel sau altul, sa fiu agresata. Cu atat mai mult cu cat sunt femeie si se presupune ca fac parte dintr-o categorie care nu are drept de apel, care nu se poate apara sau care poate fi victima misoginismului. Intotdeauna am fost curioasa sa inteleg comportamentul oamenilor agresivi. De ce agreseaza? De ce nu gasesc alte moduri de a comunica ce au nevoie? De ce vor sa faca rau?

Cred ca de cele mai multe ori oamenii sunt intr-un tipar de familie pe care nu au reusit sa il integreze. Foarte probabil au fost agresati si asta e singurul mod de a relationa pe care il cunosc, de a-si manifesta frustrarile sau nevoile. Nu s-au simtit iubiti si nici acum nu se simt. Simt ca nu apartin si striga cu disperare nevoia de iubire si conectare pe care nu o au sau nu au avut-o. Simt ca nu conteaza, de aceea recurg la agresivitate. Nu au curaj si nu se simt capabili sa se exprime altfel.

Cu cat urla mai tare cu atat simt ca nu ii aude nimeni si ca nu merita sa fie auziti. Ca sunt mici si ca nu pot ajunge la celalalt. Frustrarea si disperarea se manifesta fara vointa persoanei printr-o serie de gesturi violente la toate nivelurile. Agresivitatea emotionala este cea mai parsiva pentru ca este greu de reperat. Este agresivitatea tacuta care obliga, violeaza vointa celuilalt.

Am fi surprinsi cat de des este inca folosita si agresivitatea fizica in zilele noastre. Secolul XXI. Sunt batuti copii, batrani, femei, barbati. Cei care bat cred ca prin asta vor schimba ceva in comportamentul celuilalt. Din pacate, ei nu inteleg ca trebuie sa schimbe ceva in comportamentul lor.

Cu cat presiunea sociala creste, cu cat goana dupa bani creste, cu cat lipsa timpului creste, cu cat perfectionismul creste, cu atat agresivitatea creste.

Ce e de facut?

As spune fara ezitare, terapie. As spune ca avem nevoie de rabdare, de blandete. Avem nevoie sa ne dam timp, sa intelegem. Sa nu lasam agresivitatea si teama sa inghita ce a mai ramas din bunatate si frumos. Sa nu ne fie teama sa luam masuri asupra oricarui tip de agresiune. Sa intelegem ca nimic nu ne poate obliga cu forta decat daca noi suntem de acord. Sa raportam agresiunile asupra noastra sau a semenilor nostri instantelor competente. Sa nu mai privim fara sa facem nimic.

Cat despre noi insine, sa intelegem strigatul disperat al agresivitatii dar sa nu il toleram. Sa nu ne lasam santajati emotional sau in vreun alt fel. Sa fim demni. Sa intelegem  ca dincolo de orice fel de agresivitate sta cumva o teama care merge pana la dezintegrarea eului, fara insa sa dam voie ca asta sa se rasfranga asupra noastra si a celorlalti.

Sa cultivam in noi compasiunea, intelepciunea, bunavointa.

Articol scris de Roxana Pana, psihoterapeut Adlerian in supervizare, psiholog in formare in psihologie clinica si psihosexologie.

Leave a Reply