Găsește o carieră care schimbă viața oamenilor

În loc să-ți urmezi pasiunea, găsește o carieră care schimbă viața oamenilor 

De Jess Whittlestone

o cariera care schimba viata oamenilor

Fericirea rezultată din ajutorarea altora durează mai mult.

Cum alegi o carieră care merită osteneala și aduce împlinire?

Pentru cei mai mulți dintre noi, aceasta este una din cele mai importante întrebări cu care ne vom confrunta în cursul vieții. O persoană obișnuită își petrece 80.000 de ore din viață muncind – o  viață satisfăcătoare fără o carieră satisfăcătoare este aproape imposibilă.

A te asigura că oamenii au posturi pentru care sunt foarte potriviți și de care sunt motivați constituie de asemenea o parte vitală a unei economii care funcționează bine. Și totuși, calitatea sfaturilor date tinerilor absolvenți care își aleg o carieră lasă mult de dorit. Acum câțiva ani, când am absolvit facultatea, nu știam ce vreau să fac. Am primit două sfaturi principale: să solicit posturi in corporații care cel puțin mă vor remunera bine sau, să descopăr „ce mă pasionează” și să mă apuc de lucrul respectiv.

Primul sfat nu era atrăgător: niciunul din posturile corporatiste despre care auzisem nu mă entuziasma și nu eram pregătită să-mi sacrific fericirea pentru un salariu. Al doilea sfat, „să-mi urmez pasiunea”, m-a enervat însă și mai mult. Ben Todd, cofondator al serviciului de consiliere pentru cariere etice 80,000 Hours (80.000 de ore), rezumă problema „urmării pasiunii proprii”, mai bine decât aș putea-o face eu,  într-o discuție TEDx (https://www.youtube.com/watch?v=MKlx1DLa9EA)

Cei mai mulți oameni nu au pasiuni clare; eu nu știam ce mă pasionează. Știam ce nu mă pasiona – o afacere, venituri bănești și nici vreo preocupare artistică sau sportivă anume. Faptul de a petrece mai mult timp gândindu-mă la asta, încercând să îmi descopăr pasiunea, nu mă conducea nicăieri.

Chiar dacă ai cu adevărat o pasiune clară, a urma acea pasiune ar putea să nu-ți garanteze un serviciu, ca să nu mai vorbim de un serviciu în care poți să excelezi și care să-ți placă. Există mult mai mulți absolvenți tineri pasionați de sport și artă decât poate să asigure piața locurilor de muncă. Mai presus de toate, interesele se schimbă. Cercetări din domeniul psihologiei arată că în general nu ne pricem foarte bine să prezicem ceea ce ne va face fericiți în viitor (pdf), așa că alegerea unei cariere pe baza pasiunilor actuale ar putea fi o rețetă pentru nemulțumire viitoare.

Problema reală cu „fă ceea ce te pasionează” este că vorbim despre „pasiuni” ca și cum ar fi lucruri ce există în adâncul nostru, așteptând să fie descoperite. Dar se pare că lucrurile nu stau așa: când urmărești oamenii care sunt cu adevărat pasionați de ceea ce fac, mulți dintre ei afirmă că nu și-au început cariera fiind pasionați de lucrul respectiv. În timpul facultății, Steve Jobs era pasionat de budismul zen. Cei mai mulți copii de 10 ani nu au pasiuni și nici majoritatea tinerilor de 21 de ani. Pasiunea nu este ceva ce zace în stare latentă în adâncul tău și pe care să îl poți descoperi cu suficient de multă introspecție. Pasiunea se dezvoltă mai degrabă ca urmare a faptului de a contribui la ceva plin de sens.

Într-un articol din Huffington Post, profesorul Adam Grant de la facultatea Wharton (a Universității din Pennsylvania. N.tr.) susține că există un element cheie pe care toate ocupațiile „lipsite de sens” îl au în comun: ele nu aduc un impact important în viețile altora. Chiar și având toți ceilalți factori pe care cercetările le indică ca fiind importanți pentru o muncă satisfăcătoare – autonomie, varietate, provocare, feedback – dacă oamenii nu cred că contribuie cu ceva, majoritatea dintre ei se chinuie să găsească un sens în munca lor.

Importanța unui sens al contribuției aduse este susținută de cercetări riguroase asupra factorilor ce prezic satisfacția profesională (pdf), care arată că oamenii care simt că munca lor contribuie la ceva mai vast decât ei înșiși sunt mult mai înclinați să-și considere serviciul satisfăcător. Există de asemenea un volum mare de cercetări în domeniul psihologiei ce arată că ajutorarea altora ne face fericiți: Martin Seligman, fondatorul domeniului psihologiei pozitive susține că fericirea rezultată din ajutorarea altora durează mai mult decât fericirea pe care o dobândim din a face ceva pentru noi înșine.

A face ceva valoros nu înseamnă neapărat a lucra pentru o organizație caritabilă. Înseamnă a identifica o problemă presantă (fie că e sărăcia, drepturile omului, schimbările climatice sau cu totul altceva) și a face ceva pentru a contribui la soluționarea ei (făcând cercetări, adunând fonduri, popularizând-o sau cu totul altceva). Și, foarte important, a face ceva de valoare cu cariera ta nu înseamnă întotdeauna a avea un impact uriaș imediat. Ar putea fi mult mai bine să-ți petreci primii ani din carieră aflând despre problemele la care poți să ajuți și dezvoltându-ți aptitudini utile și flexibile care să te aducă în cea mai bună poziție de a ajuta la acele probleme în câțiva ani.

Nu toți oamenii pot face ceea ce îi pasionează – nu toți avem pasiuni clare care să se transforme cu ușurință în locuri de muncă. Dar aproape oricine poate să facă ceva valoros, ceva care să îi ajute pe alții.

Consider că, în loc să-i sfătuim pe tinerii absolvenți „urmați-vă pasiunea” sau „urmăriți câștigurile financiare”, ar trebui să le spunem „urmăriți ceea ce este valoros”. Presupun că, drept rezultat, am avea o societate mult mai fericită și mai motivată – ca să nu mai vorbim de o economie care funcționează mai bine.

Sursa articolului: https://qz.com/413792/instead-of-following-your-passion-find-a-career-that-changes-peoples-lives/

Traducere: Ana Nicolai

Leave a Reply