La psihoterapie

De ce sa merg la psihoterapie?

Cu ce poate sa ma ajute cineva care nu ma cunoaste? Eu stiu cel mai bine care sunt problemele mele. De ce le-as spune cuiva pe care nu il cunosc si sa mai dau si bani pentru asta?

Imi e teama de psihologi pentru ca nu stiu niciodata ce e in mintea lor cu adevarat.

Ce poate sa ma invete pe mine cineva care e cu 20 de ani mai tanar decat mine?

Viata bate filmul. Astia sunt niste impostori care vand vorbe.

Sa merg la un terapeut care nu are o viata perfecta? Ce ar putea el sa ma invete pe mine?

Daca psihologul stie atat de multe inseamna ca e un om perfect. De ce sa merg la cineva care e perfect? Ca sa ma critice ca eu nu sunt?

Psihologii sunt niste nebuni.

Ce sa aflu eu de la astia despre cum sa iti cresti copilul daca ei nici macar nu au unul?!

Daca dau un ban, macar sa-mi rezolve problema!

Hai sa-ti spun de ce 🙂

Psihologii nu sunt perfecti, nici pe departe. Dar te pot oglindi din afara si te pot ajuta sa te privesti si dintr-o alta perspectiva. Tie iti pot lua zeci de ani sa intelegi lucruri despre tine si s-ar putea ca nici macar atunci sa nu poti schimba lucrurile cu care te confrunti. Terapia te poate ajuta sa intelegi si sa schimbi, cu conditia sa vrei si tu.

Exista diferente notabile intre psihologi, consilieri psihologici, psihoterapeuti si psihiatri. In afara de ultimul, care e medic, diferenta ditre ceilalti consta in tipurile de formare pe care le-au facut si anii de studiu.

Uneori este atat de reconfortant ca cineva din exterior sa iti ofere o idee despre ce inseamna firescul. Oamenii astia, psihologii, fac scoli ani de zile, poate uneori mai mult decat un medic. Cat despre plata, acest lucru ne face sa fim mai responsabili si sa apreciem in acelasi timp resursele pe care omul din fata noastra le-a investit in el pentru ca sa poata fi alaturi de noi asa cum e el acum.

Nu sunt perfecti. Unii fumeaza, altii sunt divortati. Dar cu siguranta ca in formarea lor au facut ani de zile de terapie ei insisi. Asta inseamna ca si ei au simtit cum este sa fii de partea cealalta, ca si client.

Cadrul terapeutic si relatia cu terapeutul pot fi foarte incurajatoare. S-ar putrea ca dupa ce mergi la terapie sa te gandesti: “De ce am asteptat acest moment atatia ani? Daca stiam ca va fii atat de bine as fi venit mai devreme.”

Nu, terapia nu e lapte si miere. E despre traume, lucruri care ne fac sa suferim. Plangem, scoatem din noi vulnerabilitatile noastre cele mai mari. Dar cat de mult am tinut toate acestea ascunse in cel mai secret loc al sufletului nostru? Terapia este despre cum sa devenim cea mai buna varianta a noastra. E ca la antrenament. Te simti intotdeauna bine dupa ce s-a terminat.

La terapie dezvalui atat cat doresti. Nu ai sa te trezeasti dezbracat de tine in fata cuiva decat daca te vei simti confortabil sa faci asta. Terapeutul nu e acolo ca sa te critice, ci sa te insoteasca pe propriul drum.

Terapeutul nu e acolo ca sa iti spuna ce sa faci. Este acolo ca sa te insoteasca in povestea ta, sa te ajute sa prinzi aripi. Sa incepi sa intelegi ce se intampla cu tine si cum sa te descurci singur in jungla lumii dupa ce iesi din cabinet.

Povestea ta de viata este unica. Tu esti stapanul propriei vieti. Nimeni nu va spune ca ai gresit, ca nu e bine sa faci asta sau asta. In schimb, ti se vor oferi cadre de referinta la care sa te raportezi. Intrebarea e cat de mult te incurca pe tine si pe apropiatii tai problema ta.

Terapia nu este niciodata despre ce nu fac ceilalti pentru noi. Este despre ce putem face noi atunci cand ceilalti nu fac anumite lucruri pentru noi. Sau ce putem face noi pentru noi cu ce avem.

Despre terapii, in general

Exista mai multe tipuri de terapii. Important e sa mergi la terapie. Nu trebuie sa fii nebun pentru asta. Asadar, putem avea momente in care suntem sensibili si avem nevoie de suport. Nu neaparat ca durerile noastre actuale se datoreaza vreunui element castrator din copilaria noastra timpurie sau ca mama nu ne-a mai iubit atunci cand s-a nascut fratele nostru. Poate avem nevoie sa invatam cum sa gestionam anumite lucruri. Sau pur si simplu sa fim ascultati.

Cand te hotarasti sa mergi poate ar fi important sa te interesezi ce background are persoana cu care vei face terapie. Ce tip de terapie face ( psihanalitica, cognitiv-comportamentala, Adleriana, psihodrama, integrativa, etc ) si cat de compatibil ai fi cu abordarea. In orice caz, daca arde, mergi la terapie si analizezi dupa compatibilitatea. Relatia terapeutica inseamna un procent foarte mare din succesul terapiei. Daca nu te simti compatibil cu persoana, cauta pe altcineva ( cu conditia sa nu fie doar o scuza in cele din urma 🙂 )

Pune intrebari. Intreaba cum se vor desfasura lucrurile, cum te poate ajuta persoana din fata ta. Fii curios si da-ti voie sa explorezi. In cele din urma stapanul vietii tale esti chiar tu 🙂

Articol scris de Roxana Pana, psiholog in supervizare in psihoterapia Adleriana, si in formare in psihologia clinica.

 

Leave a Reply